Cum se numesc compuși ionici

Compușii ionici constau din cationi (ioni pozitivi) și anioni (ioni negativi). Nomenclatura sau denumirea compusului ionic se bazează pe numele ionilor componente. În toate cazurile, denumirea compusului ionic dă mai întâi cationul încărcat pozitiv, urmat de anionul încărcat negativ. Iată principalele convenții de denumire pentru compuși ionici, împreună cu exemple pentru a arăta modul în care sunt utilizate:

Numere romane în denumiri compuse ionice

Un număr roman între paranteze, urmat de numele elementului, este utilizat pentru elementele care pot forma mai mult de un ion pozitiv. Nu există spațiu între numele elementului și paranteza. Această notare este de obicei văzută cu metale, deoarece acestea prezintă în mod obișnuit mai multe stări de oxidare sau valență. Puteți utiliza un grafic pentru a vedea valențele posibile pentru elemente.

• Fe²⁺ Fier (II)
• Fe³⁺ Fier (III)
• cu⁺ Cupru (I)
• cu²⁺ Cupru (II)

Exemplu: Fe₂O₃ este oxid de fier (III).

Denumirea compușilor ionici folosind -ous și -ic

Deși cifrele romane sunt utilizate pentru a denota încărcarea ionică a cationilor, este totuși obișnuit să vedem și să folosim finalurile -ous sau -IC. Aceste terminații sunt adăugate la numele latin al elementului (de ex., stannous/stanică pentru staniu) să reprezinte ionii cu o încărcare mai mică sau mai mare. Convenția numirii romane are un apel mai larg, deoarece mulți ioni au mai mult de două valențe.

• Fe²⁺ feros
• Fe³⁺ Feric
• cu⁺ cupros
• cu²⁺ Cupric

Exemplu: FeCl₃ este clorură ferică sau clorură de fier (III).

Denumirea compușilor ionici folosind -ide

-ide sfârșitul este adăugat la numele unui ion monoatomic al unui element.

• H^- Hibrid
• F^- Fluorul
• O^2- Oxid
• S^2- Sulfuri
• N^3- nitrură
• P^3- Fosfură

Exemplu: cu₃P este fosfură de cupru sau fosfură de cupru (I).

Denumirea compușilor ionici folosind -ite și -ate

Unii anioni poliatomici conțin oxigen. Acești anioni se numesc oxianioni. Când un element formează doi oxianioni, celui cu mai puțin oxigen i se dă un nume care se termină în -ITE iar celui cu mai mult oxigen li se dă un nume care se termină în -ate.

• NU₂^- Nitrit
• NU₃^- Nitrat
• ASA DE₃^2- sulfitul
• ASA DE₄^2- Sulfat

Exemplu: KNO₂ este nitrit de potasiu, în timp ce KNO₃ este azotat de potasiu.

Denumirea compușilor ionici folosind hipo- și per-

În cazul în care există o serie de patru oxianioni, hipo- și pe- prefixele sunt utilizate împreună cu -ITE și -a mancat sufixe. hipo- și pe- prefixele indică mai puțin oxigen și, respectiv, mai mult oxigen.