Este acceptabilă fertilizarea in vitro în Islam?

Musulmanii recunosc că toată viața și moartea se întâmplă conform Voinței lui Dumnezeu. A face eforturi pentru un copil în fața infertilității nu este considerat o revoltă împotriva voinței lui Dumnezeu. Coranul ne spune, de exemplu, despre rugăciunile lui Avraam și Zaharia, care s-au rugat cu Dumnezeu să le acorde urmași. În zilele noastre, multe cupluri musulmane caută în mod deschis tratament de fertilitate dacă nu sunt în măsură să conceapă sau să poarte copii.

Ce este fertilizarea in vitro?

Fertilizare in vitro este un proces prin care sperma și ovulul pot fi combinate într-un laborator. In vitro, tradus literal, înseamnă „în sticlă”. Embrionul rezultat sau embrionii fertilizați în echipamentele de laborator pot fi apoi transferați în uterul femeii pentru o creștere și dezvoltare ulterioară.

Coranul și Hadith

În Coran, Dumnezeu îi mângâie pe cei care se confruntă cu dificultăți de fertilitate:

"Lui Dumnezeu aparține stăpânirea cerurilor și a pământului. El creează ceea ce vrea. El dăruiește femeii (urmașilor) cărora El dorește și dăruiește bărbatului (urmașilor) celor cărora vrea. Sau dăruiește atât bărbaților, cât și femeilor, iar El pleacă fără copii pe care El îi va dori. Căci El este Atotputernic. (Coran 42: 49-50)

Majoritatea tehnologiilor moderne de reproducere au fost disponibile recent. Coranul și Hadith nu comentează direct nicio procedură specifică, dar savanții au interpretat liniile directoare ale acestor surse pentru a-și dezvolta opiniile.

Opinia cărturarilor islamici

Majoritatea savantilor islamici sunt de părere că FIV este permisă în cazurile în care un cuplu musulman este incapabil să conceapă în alt mod. Savanții sunt de acord că nu există nimic în dreptul islamic care să interzică multe tipuri de tratament de fertilitate, cu condiția ca tratamentele să nu depășească limitele relației de căsătorie. Dacă se alege fertilizarea in vitro, fertilizarea trebuie făcută cu spermă de la un soț și un ovul de la soția sa; iar embrionii trebuie transplantați în uterul soției.

Unele autorități prevăd alte condiții. Deoarece masturbarea nu este permisă, se recomandă colectarea materialului seminal al soțului în contextul intimității cu soția, dar fără pătrundere. În plus, deoarece refrigerarea sau înghețarea ouălor soției nu este permisă, se recomandă fertilizarea și implantarea să se facă cât mai repede posibil. 

Tehnologiile de reproducere asistată care estompează legăturile conjugale și parentale - cum ar fi ouăle donatoare sau spermatozoizii din afara relației de căsătorie, maternitatea surogat și fertilizarea in vitro după moartea soțului sau divorțul cuplului căsătorit - sunt interzise în Islam. 

Experții islamici recomandă faptul că un cuplu trebuie să fie foarte atent pentru a evita orice posibilitate de contaminare sau fertilizare accidentală a ouălor cu ajutorul materialului seminal al altui bărbat. Și unele autorități recomandă ca FIV să fie aleasă numai după ce eforturile de fertilizare tradițională bărbat-femeie s-au dovedit nereușite timp de cel puțin doi ani. 

Dar, deoarece toți copiii sunt priviți ca un dar al lui Dumnezeu, fertilizarea in vitro folosită în condiții adecvate este permisă cuplurilor musulmane incapabile să conceapă prin mijloace tradiționale. 

Surse și lectură ulterioară

• Abbasi-Shavazi, Mohammad Jalal și colab. "Revoluția artelor iraniene": infertilitate, tehnologie de reproducere asistată și donație de terți în Republica Islamică Iran. " Journal of Middle East Women Studies 4.2 (2008): 1-28. Imprimare.
• Al-Bar, Mohammed Ali și Hassan Chamsi-Pașa. "Tehnologie de reproducere asistată: perspectivă islamică." Bioetica contemporană: perspectiva islamică. Cham: Springer International Publishing, 2015. 173-86. Imprimare.
• Inhorn, Marcia C. „Bebelușii locali, știința globală: gen, religie și fertilizare in vitro în Egipt”. New York: Routledge, 2003.
• "Conducere privind fertilizarea in vitro (FIV)." Islam Întrebare și răspuns, 6 mai 2007. 
• Serour, G.I și B. M. Dickens. „Dezvoltări de reproducere asistată în lumea islamică”. Revista internațională de ginecologie și obstetrică 74.2 (2001): 187-93. Imprimare.