Lithification

Litierea este modul în care sedimentele moi, produsul final al eroziunii, devin rocă rigidă („liti-” înseamnă rocă în limba greacă științifică). Începe când sedimentele, precum nisipul, noroiul, pământul și lutul, sunt așezate pentru ultima dată și devin treptat îngropate și comprimate sub noul sediment.

sedimentele

Sedimentele proaspete sunt de obicei materiale libere, care sunt pline de spații deschise sau pori, umplute cu aer sau apă. Litifierea acționează pentru a reduce acel spațiu al porilor și a înlocui cu un material mineral solid.

Principalele procese implicate în litificare sunt compactarea și cimentarea. Compactarea presupune stoarcerea sedimentului într-un volum mai mic, prin împachetarea particulelor de sediment mai îndeaproape, prin eliminarea apei din spațiul porilor (desicare) sau prin soluția de presiune în punctele în care boabele de sediment se contacta între ele. Cimentarea presupune umplerea spațiului porilor cu minerale solide (de obicei calcită sau cuarț) care sunt depuse din soluție sau care permit creșterea boabelor de sediment existente în pori.

Spațiul porilor nu trebuie eliminat pentru ca litificarea să fie completă. Toate procesele de litificare pot continua să modifice o rocă după ce prima dată a devenit un solid rigid.

diageneza

Litifierea apare în întregime în stadiul incipient al diagenezei. Alte cuvinte care se suprapun cu litificarea sunt indurarea, consolidarea și petripația. Indurația acoperă tot ceea ce îngreunează rocile, dar se extinde la materialele care sunt deja litificate. Consolidarea este un termen mai general, care se aplică și la solidificarea magmei și a lavelor. Petripația de astăzi se referă în mod special la înlocuirea materiei organice cu minerale pentru a crea fosile, dar în trecut a fost folosită mai puțin pentru a însemna litifierea.

Ortografii alternative: lithifaction