Fapte Neptuniu
Share
Faptele de bază ale Neptunului
Numar atomic: 93
Simbol: np
Greutate atomica: 237.0482
Descoperire: E. M. McMillan și P.H. Abelson 1940 (Statele Unite)
Configuratie electronica: [Rn] 5f4 6D1 7s2
Originea cuvântului: Numit după planeta Neptun.
izotopi: 20 de izotopi ai Neptunului sunt cunoscuți. Cel mai stabil dintre acestea este neptuniu-237, cu un timp de înjumătățire de 2,14 milioane de ani Proprietăți: Neptuniu are un punct de topire de 913,2 K, punct de fierbere de 4175 K, căldură de fuziune de 5,190 kJ / mol, sp. gr. 20,25 la 20 ° C; valență +3, +4, +5 sau +6. Neptuniu este un metal argintiu, ductil, radioactiv. Se cunosc trei alotrope. La temperatura camerei, există în principal într-o stare cristalină ortorombică.
utilizari: Neptuniu-237 este utilizat în echipamentele de detectare a neutronilor. Surse McMillan și Abelson au produs neptuniu-239 (timpul de înjumătățire de 2,3 zile) bombardând uraniu cu neutroni de la un ciclotron din U. California din Berkeley. Neptuniu se găsește, de asemenea, în cantități foarte mici asociate cu minereuri de uraniu.
Clasificarea elementelor: element radioactiv de pământuri rare (seriile actinidelor)
Densitatea (g / cc): 20.25
Neptuniu Date fizice
Punctul de topire (K): 913
Punctul de fierbere (K): 4175
Aspect: metal argintiu
Raza atomică (pm): 130
Volumul atomic (cc / mol): 21.1
Radius ionic: 95 (+ 4e) 110 (+ 3e)
Căldură de fuziune (kJ / mol): (9.6)
Căldură de evaporare (kJ / mol): 336
Numărul negativ al Pauling: 1.36
Statele de oxidare: 6, 5, 4, 3
Structura grilelor: ortorombică
Constanta de rețea (Å): 4.720
Referințe: Los Alamos National Laboratory (2001), Crescent Chemical Company (2001), Lange's Handbook of Chemistry (1952), CRC Handbook of Chemistry and Physics (Ediția a 18-a)
Revenire la tabelul periodic
Tabelul periodic al elementelor
Enciclopedia Chimiei
