Nucleul de stabilire a prețurilor activelor, cunoscut și sub numele de factorul de reducere stochastic (SDF), este variabila aleatorie care satisface funcția utilizată la calcularea prețului unui activ.
Nucleul de stabilire a prețurilor sau factorul de reducere stocastic este un concept important în finanțele matematice și în economia financiară. Termenul nucleu este un termen matematic obișnuit folosit pentru a reprezenta un operator, în timp ce termenul factorul de reducere stocastică are rădăcini în economia financiară și extinde conceptul de nucleu pentru a include ajustări pentru risc.
Teorema fundamentală a prețurilor activelor în finanțe sugerează că prețul oricărui activ este valoarea preconizată actualizată a plății viitoare, în special în cadrul unei măsuri sau evaluări neutre de risc. Evaluarea neutră a riscurilor poate exista doar dacă piața este lipsită de oportunități de arbitraj sau oportunități de exploatare a diferențelor de preț între două piețe și de profit din diferență. Această relație între prețul unui activ și rambursarea preconizată a acestuia este considerată conceptul care stă la baza tuturor prețurilor activelor. Această remunerație preconizată este actualizată de un factor unic care depinde de cadrul stabilit de piață. În teorie, evaluarea neutră a riscului (în care există o absență a oportunităților de arbitraj pe piață) implică existența unei variabile aleatorii pozitive sau a factorului de reducere stochastic. În cadrul măsurii neutre a riscului, acest factor pozitiv de reducere stocastică ar fi folosit teoretic pentru reducerea rambursării oricăror active. În plus, existența unui astfel de nucleu de preț sau a unui factor de reducere stocastic este echivalentă cu legea unui preț, care presupune că un activ trebuie să vândă la același preț în toate localurile sau, cu alte cuvinte, un activ va avea același preț atunci când cursurile de schimb sunt luate în considerare.
Sâmburii de preț au numeroase utilizări în finanțe matematice și economie. De exemplu, sâmburele de prețuri pot fi utilizate pentru a produce prețuri de cerere contingente. Dacă ar fi să cunoaștem prețurile curente ale unui set de valori mobiliare, pe lângă remunerațiile viitoare ale acestor valori mobiliare, atunci un nucleu de preț pozitiv sau un factor de actualizare stocastică ar oferi un mijloc eficient de a produce prețuri de creanță contingentă asumând o piață fără arbitraj. Această tehnică de evaluare este deosebit de utilă pe o piață incompletă sau o piață în care oferta totală nu este suficientă pentru a satisface cererea.
În afară de prețul activelor, o altă utilizare a factorului de actualizare stocastică este evaluarea performanței administratorilor fondurilor speculative. În această cerere, însă, factorul de reducere stocastic nu ar fi considerat strict echivalentul unui nucleu de preț.