Expresie deictică (Deixis)

A expresie deictică sau deixis este un cuvânt sau o frază (de ex asta, asta, acestea, acelea, acum, atunci, aici) care indică timpul, locul sau situația în care vorbește un vorbitor. Deixis este exprimat în engleză prin pronume personale, demonstrative, adverbe și încordate. Etimologia termenului provine din greacă, însemnând „punctare” sau „arată” și se pronunță „DIKE-tik”. 

Pare mai complicat decât este cu adevărat, cu siguranță. De exemplu, dacă ați întreba un student în schimb de vizită, "Ați fost în această țară de mult timp?" cuvintele această țară și tu sunt expresiile deictice, deoarece se referă la țara în care se petrece conversația, respectiv la persoana adresată în conversație.

Tipuri de expresii deictice

Expresiile deictice pot fi de mai multe tipuri, referindu-se la cine, unde și când. Autorul Barry Blake a explicat în cartea sa „Totul despre limbă”:

„Pronumele alcătuiesc un sistem din deixis personal. Toate limbile au un pronume pentru vorbitor (prima persoană) și unul pentru destinatar (persoana a doua). [Spre deosebire de engleză, unele] limbi nu au un pronume singular la o a treia persoană, deci absența unei forme pentru „eu” sau „tu” este interpretată ca referindu-se la o a treia persoană ...
„Cuvinte ca. acest și acea și aici și Acolo aparțin unui sistem de lasă spațială.  aici acolo distincția se găsește și în perechi de verbe, cum ar fi Vino pleaca și aduce / take...
"De asemenea este si temporal deixis găsit în cuvinte ca. acum, atunci, ieri, și Mâine, și în fraze precum luna trecuta și anul urmator."(Oxford University Press, 2008)

Cadrul comun de referință necesar

Fără un cadru comun de referință între vorbitori, lasarea de la sine ar fi prea vagă pentru a fi înțeleasă, așa cum este ilustrat în acest exemplu din Edward Finegan în „Limba: structura și utilizarea sa”.

"Luați în considerare următoarea propoziție adresată unui chelner de către un client de restaurant, în timp ce indică elemente dintr-un meniu: Vreau acest fel de mâncare, acest fel de mâncare și acest fel de mâncare. Pentru a interpreta această afirmație, ospătarul trebuie să aibă informații despre cine eu se referă la momentul în care este produsă rostirea și la ce sintagma celor trei substantive acest fel de mâncare consultați. ”(ediția a 5-a, Thomson, 2008)

Atunci când oamenii sunt împreună într-o conversație, este ușor de utilizat deictice ca o manieră scurtă din cauza contextului comun dintre cei prezenți, deși cei prezenți nu trebuie să se afle de fapt în aceeași locație în același timp, trebuie doar să înțelegeți contextul. În cazul filmelor și literaturii, privitorul sau cititorul are suficient context pentru a înțelege expresiile deictice pe care personajele le folosesc în dialogul lor. 

Ia această faimoasă linie din „Casablanca” din 1942 rostită de Humphrey Bogart, interpretând personajul Rick Blaine și notează părțile deictice (cu caractere italice): „Nu tu uneori mă întreb dacă merită totul acest? Adică ce tuluptă pentru. "Dacă cineva merge în cameră și nu aude decât această linie din context, este greu de înțeles; este nevoie de fundal pentru pronume. Acei spectatori care au urmărit filmul de la început, totuși, înțelegeți că Blaine vorbește cu Victor Laszlo, liderul unei mișcări de rezistență și renumit evreu care a scăpat de naziști - precum și soțul lui Ilsa, femeia pe care Blaine o cade în pâlpâiră. Spectatorii înrădăcinate pot urmări fără detalii suplimentare, deoarece au contextul propoziției rostite.