Arbitrarism lingvistic

În lingvistică, arbitrarul este absența oricărei legături naturale sau necesare între semnificația unui cuvânt și sunetul sau forma sa. O antiteză cu simbolistica sunetului, care prezintă o legătură aparentă între sunet și sens, arbitrarul este una dintre caracteristicile împărtășite între toate limbile.

După cum subliniază R.L. Trask în „ Limba: Bazele:

„prezența copleșitoare a arbitrariului în limbaj este principalul motiv pentru care necesită atât timp pentru a învăța vocabularul unei limbi străine”.

Acest lucru se datorează în mare parte confuziei față de cuvintele care sună similar într-o limbă secundară.

Trask continuă să folosească exemplul de a încerca să ghicească numele creaturilor într-o limbă străină bazată doar pe sunet și formă, oferind o listă de cuvinte basce - „zaldi, igel, txori, oilo, behi, sagu”, care înseamnă „cal, broască, pasăre, găină, vacă și șoarece, respectiv” - observând apoi că arbitrarul nu este unic pentru oameni, ci există, în schimb, în ​​toate formele de comunicare.. 

Limba este arbitrară 

Prin urmare, se poate presupune că toate limbile sunt arbitrare, cel puțin în această definiție lingvistică a cuvântului, în ciuda caracteristicilor iconice ocazionale. În loc de reguli universale și uniformitate, limbajul se bazează pe asocieri de sensuri de cuvinte derivate din convenții culturale.

Pentru a descompune acest concept mai departe, a scris lingvistul Edward Finegan Limba: structura și utilizarea sa despre diferența dintre semne non-arbitrare și arbitrare semiotice printr-o observație a orezului care arde o mamă și un fiu. „Imaginează-ți un părinte care încearcă să prindă câteva minute din știrile televizate în seara în timp ce pregătea cina”, scrie el. „Deodată, o aromă puternică de orez arzător se aruncă în camera TV semn non-arbitrar va trimite părintele care scurge la cină salvatoare. "

Baiatul cel mic, pozeaza el, i-ar putea semnala mamei sale ca orezul arde spunand ceva de genul "Orez arde!" Cu toate acestea, Finegan susține că, deși afirmația este probabil să provoace același rezultat al verificării mamei asupra gătitului, cuvintele în sine sunt arbitrare - este „un set de fapte despre Engleză (nu despre arderea orezului) care permite rostirea avertizării părintelui ", ceea ce face ca declarația să fie un semn arbitrar.

Limbi diferite, convenții diferite

Ca urmare a încrederii limbilor pe convenții culturale, limbile diferite au convenții diferite, care pot și se pot schimba - ceea ce face parte din motivul pentru care există limbi diferite în primul rând!

Prin urmare, elevii din a doua limbă trebuie să învețe fiecare cuvânt nou individual, deoarece este în general imposibil să ghicești sensul unui cuvânt necunoscut - chiar și atunci când sunt date indicii ale sensului cuvântului.. 

Chiar și regulile lingvistice sunt considerate a fi ușor arbitrare. Cu toate acestea, scrie Timothy Endicott Valoarea Vazutului acea:

"Cu toate normele de limbaj, există un motiv întemeiat pentru a avea astfel de norme pentru utilizarea cuvintelor în astfel de moduri. Acest motiv este faptul că este necesar de fapt pentru a realiza coordonarea care permite comunicarea, auto-exprimarea și toate celelalte avantaje neprețuite de a avea o limbă ".