Introducere în vechile creșteri și păduri virgine

O pădure cu creștere veche, pădure în serie târzie, pădure primară sau pădure veche este un pădure de mare vârstă care prezintă caracteristici biologice unice. În funcție de speciile de arbori și tipul de pădure, vârsta poate fi între 150 și 500 de ani.

Pădurile cu creștere veche conțin, de obicei, un amestec de copaci mari vii și morți sau „prăbuși”. Arborele căzuți nebătuți în diferite stări de degradare aruncă podeaua pădurii. Unii ecologiști acuză pierderea dramatică a pădurilor de creștere veche a Statelor Unite în exploatarea și perturbarea euro-americanilor. Este adevărat că standurile de creștere veche au nevoie de un secol sau mai mult pentru a crește.

Cum vei ști că te afli într-o pădure de creștere veche?

Silvicultorii și botanicii folosesc anumite criterii pentru a determina creșterea veche. Vârsta suficientă și perturbarea minimă sunt necesare pentru a fi clasificate drept în vârstă. Caracteristicile pădurii de creștere veche vor include prezența copacilor mai în vârstă, semne minime de perturbare a omului, standuri de vârstă mixtă, deschideri de baldachin din cauza căderilor de copaci, topografie de groapă și movilă, lemn tăiat și în decădere, zăvoare în picioare, mulți baldachine stratificate, soluri intacte, un ecosistem fungic sănătos și prezența speciilor indicatoare.

Ce este o a doua pădure de creștere?

Pădurile regenerate după recoltă sau întreruperi severe precum focul, furtunile sau insectele sunt adesea denumite pădure de a doua creștere sau regenerare până când a trecut o perioadă suficient de lungă încât efectele perturbației nu mai sunt evidente. În funcție de pădure, a deveni din nou o pădure cu creștere veche poate dura oriunde de la unul până la câteva secole. Pădurile de foioase din estul Statelor Unite pot dezvolta caracteristici de creștere veche cu mai multe generații de copaci existenți în același ecosistem forestier, sau 150-500 de ani.

De ce sunt importante pădurile de creștere veche?

Pădurile vechi de creștere sunt adesea bogate, comunități biodiverse care adăpostesc varietăți largi de plante și animale. Aceste specii trebuie să trăiască în condiții stabile, fără perturbări severe. Unele dintre aceste creaturi arborele sunt rare.

Vârsta celor mai vechi copaci dintr-o pădure străveche indică faptul că evenimentele distructive pe o perioadă lungă au fost de intensitate moderată și nu au ucis toată vegetația. Unii sugerează că pădurile cu creștere veche sunt „chiuvete” de carbon care blochează carbonul și contribuie la prevenirea încălzirii globale.